Weaver 3-9x56

Articol scris de Violiv

In fine, dupa ~1 an de la aparitie, am avut ocazia sa ma uit la o Weaver 3-9x56.
http://swfa.com/Weaver-3-9x56-Super-Sla ... 40572.aspx

pe site la Weaver n-am gasit-o cum n-am gasit nici celelalte reprezentante ale seriei Super Slam Euro Style.
Dupa cum le zice si numele, sunt cladite pe baza seriei Super Slam (cam ce au ei mai tare in acest moment) dar cu dedicatie pentru vanatorul european, adica: tub de 30 mm, obiectiv de 56 mm si reticul iluminat.
De la inceput trebe spus ca n-au nimic in comun cu vechea serie Classic, chiar si cum scrie Weaver pe ele e diferit....vine intr-o cutie frumoasa, protejata la interior cu armaturi solide, dotata cu baterie, capacele de tureta de rezerva si carpisoara de sters + carticica de instructiuni si certificat de garantie international (pe viata, dar limitat).
Luneta impresioneaza inca din cutie prin dimensiuni si impresia de robustete extrema pe care o degaja....e aproape ca o IOR 810 g declarate de producator si peste 900 g cu inele Leupold de otel pe ea. Nu e nici scurta nici lunga, numa bine de proportionata ca sa incapa OK si pe culate lungi. Toate inscrisurile - serie, "made in japan", etc. sunt gravate frumos in tubul lunetei.
Comenzi:
- ocular in stil european, cu piesa de ajustare a dioptriilor ce lucreaza usor si fest, cauciuc de protectie in stil nemtesc, bine fixat si eficient
- inel de reglat magnitudinea ce lucreaza "uns", pe o cursa neobisnuit de lunga, cam 3/4 tura pentru doar 3x zoom; merge impecabil si permite ajustarea magnitudinii la valori intermediare exact dupa dorinta
- turete cu sistem de blocare "push-up"...adica trebe tras un pic in sus apoi se pot roti. Forta necesara pentru tras in sus este suficient de mare cat sa nu se actioneze singurele. Tureta are dimensiuni generoase, aproape "tactical" dar fara sa strice linia fluida a lunetei. Click-uri de 1/4 MOA perfect perceptibile tactil si sonor si plaja de reglare suficienta pentru 500 m in calibre chiar puturoase. Turetele sunt dotate cu repere pe circumferinta dar si cu repere de numar de ture astfel incat controlul pozitiei este perfect doar dintr-o privire. Dupa reglare se pot readuce la 0 extrem de simplu, doar desuruband un pic capacul superior al turetei si repozitionand tureta cu reperul 0 la semn. (daca nu te uiti in intructiuni nici nu stii ca se poate asa de bine se imbina cu restul turetei - apropo, in cutie exista si un set de capace de rezerva) Apasate la loc sunt imposibil de rotit asa ca eventualul "joc" al amicilor la ele este mai greu practicabil.
- iluminarea este asigurata de o baterie plasata in tureta din stanga care serveste si de potentiometru. Exista posibilitatea iluminarii si in rosu si in verde in 5 trepte de fiecare culoare...chestie care cam seamana a chinezism si ne-a dat ceva emotii inainte s-o aprindem. Mai ciudat este ca potentiometrul pleaca de la 0 la maxim in prima pozitie (si nu de la minim progresiv catre maxim), intr-un sens pentru rosu, in sens opus pentru verde; nu are limita de cursa si trece de la minim rosu la minim verde apoi iar catre 0; merge in trepte cu "intuneric" intre treptele e iluminare.
Optica:
- 95% impecabila (zic 95% luand ca reper Zeiss Varipoint 3-12x56 pe care o aveam mai proaspata in amintire)
- distanta pupilara foarte generoasa, undeva spre 10 cm "intregi"....desi e data de producator ca fiind fixa, exista totusi o diferenta de ~0,5 cm in plasarea optima a ochiului la 3x respectiv 9x
- inelul negru ce delimiteaza imaginea are dimensiuni rezonabile - nu e aproape inexistent ca la Zeiss dar nici de un deget grosime ca la Trijicon, de ex.
- efect de tunel foarte-foarte redus chiar si la 3x la pozitia extrema a inelului de modificat magnitudini (multe lunete scartaie aici si practic nu le poti folosi la minim)
- la limita campului vizual, pe circa 1 mm aparent de la margine exista o distorsiune a imaginii abea vizibila pentru ca este mai mult cromatica si mai putin a liniilor....in rest imagine limpede, luminoasa si perfect clara pe tot campul vizual, la orice magnitudine - poate ca n-o fi Zeiss dar este peste 90% din Zeiss la bani pe sfert.
Reticul
- german modificat (un fel de 4) plasat in planul I focal (adica se micosreaza si mareste odata cu magnitudinea)
- liniile groase sunt suficient de groase cat sa fie vizibile pe noapte cu Luna chiar si fara ajutorul iluminarii, chiar si la 3x cand se micsoreaza dar se apropie de centru
- linile subtiri sunt suficient de subtiri cat sa permita ochirea de precizie si la 9x cand au grosimea aparenta maxima. In plus, nu se intersecteaza central ca la cele nemtesti ci lasa loc unui punctisor cam de 1/2 MOA separat printr-un cerc fin liber de orice desen de barele subtiri ale reticulului (se poate ochi cu varful barei de jos pentru si mai multa precizie, bara fiind la jumate de grosime fata de diametrul punctului).
- iluminarea a fost cu adevarat marea supriza...pentru prima data am vazut o luneta de alta productie decat austro-germana care sa posede o iluminare adaptata pentru noapte.
- la maxim este aproape vizibila si in lumina puternica dar orbeste rau si proiecteaza un cerc luminos in toata periferia lunetei cand te uiti pe intuneric cu potentiometrul la maxim
- la minim, atat pe verde cat si pe rosu, este un punct mic de tot, cat varful inrosit in foc al unui ac, mai mic bine in diametru decat punctul negru central al reticulului si perfect centrat in mijlocul acestuia...chiar si in bezna nu orbeste absolut deloc iar la Luna plina de acum cateva zile abea se distingea.
- cireasa de pe tort a fost faptul ca am descoperit ca punctul luminos nu creste in diametru odata cu reticulul atunci cand treci de la 3x la 9x (un fel de varipoint da' cu care au uitat sa se laude). Pentru ca am beneficiat de o Luna Plina splendida am putut sa ne jucam in toate modurile dorite si sa verificam aproape ca-n teren posibilitatea de a fi folosita in scopul pentru care a fost achizitionata - panda de noapte. Odata cu cresterea intensitatii luminoase, creste si dimensiunea aparenta a punctului luminos pana la a ocupa tot punctul negru central si-si pierde caracterul net definit devenind difuz in contur. Mie nu-mi place sa trag pe zi folosind iluminarea asa ca n-as avea la ce folosi maximul in schimb minimul este exact ceea ce trebe la panda de noapte. Ca fapt divers, mi-a placut mai mult pe verde iar colegilor cu rosu...chestie de ochi si preferinta.
Cum n-am niciun motiv sa ma indoiesc de rezistenta mecanica a lunetelor de la Weaver nu cred ca exista astfel de surprize neplacute la seria lor cea mai scumpa.
Una peste alta, este o luneta perfecta de panda, de zi si de noapte.....deasupra celor doua IOR (8x56 si 4-14x50) pe care le-am folosit cu succes ultimele sezoane dar inca nu atinge numele mari europene. Cu 9x se poate trage efectiv la orice distanta iti trece prin cap si stii ca poti iar pe 3x campul de vedere este suficient de mare si de-un eventual dibuit. La un sfert din pretul Swaro sau Zeiss face minim 90% (mai degraba 95% ) din ce fac astea si cred cu adevarat ca raportul pret/ce ofera este greu de atins de altele....in primul si-n primul rand pentru ca este o luneta care chiar face din plin ce trebuie sa faca si abea apoi ca o face la bani decenti.
Doritorii ar face bine sa se grabeasca ca locurile in care se mai gasesc lunetele din seria asta sunt tot mai putine.
In aceeasi serie exista si variante cu 5x zoom si corector de paralaxa, 3-15x50 si 4-20x50 si acelasi reticul iluminat, la preturi un picut mai mari. Am preferat in alegere obiectivul de 56 in ideea ca sticla n-o fi atat de performanta ca a nemtilor si mai bine un maxim mai mic la magnitudine dar lumina mai buna noaptea. Acum c-am vazut-o cred ca si acestea ar face fata linistit, in special 3-15x.